• Lasa-te iertat!

    Împărăția cerurilor se aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul de bucurie că a găsit comoara, vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. Se pune întrebarea, ce suntem dispuși să dăm pentru acces în Împărăție?

    Când e vorba să dea alții e cum se poate mai bine. Scârțâie treaba când dăm noi. Ca să ajungem în cer a dat Dumnezeu, pe Fiul Lui. Singurul lucru pe care trebuie să-I dăm noi Lui este inima. Adică tot ce avem. Doar așa se deschide ușa. Nu cu jumătăți, nu cu împărțeli, nu cu mult. Doar cu tot. Toată inima.

    Orice inimă deschisă poate fi curățată de noroi, de compromisuri, de păcate. Nu există alt detergent, nici altă soluție cu care să se ia păcatul decât sângele lui Hristos. Pilat s-a spălat pe mâini dar nu a fost de ajuns. Apa nu iartă.

    Într-o pildă Isus spunea că la o nuntă, era un om care n-avea haina care trebuia pe el. Era obiceiul ca la nunți, hainele de nuntă să le primești de la gazdă. Omul a fost întrebat cum a ajuns acolo fără haină dar n-a răspuns că n-a mai putut. Nu se poate ajunge acolo prin eforturi proprii nici prin soluții omenești. Există doar o cale, iar haina curată ți-o face doar Dumnezeu.

    N-ai vrea să te lași și tu iertat? Nu există inimă fără nevoie de iertare…

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Fii copil in cele sfinte!

    E o perioadă dificilă pentru copii. Cei mai mulți se îmbolnăvesc de tot felul de viroze. Mulți sunt cu ei prin spitale sau la o ușă de doctor de la care să primească vreo rețetă. Domnul își dorește prezența copiilor, iubește copiii și El vrea tot ce este bun pentru ei.

    Copiii au nevoie de rugăciunile noastre. Fie că sunt bolnavi sau că merg la școală sau în vacanță, nu-i uitați. Fiți blânzi cu ei. De multe ori, suntem puși în situația de a le răspunde mai apăsat, dar putem să le arătăm blândețe iar ei vor învăța că așa ar trebui să se comporte și ei.

    Copiii știu să întindă nervii părinților la maxim, dar noi trebuie să avem răbdare, să îi iubim si să-i îndreptăm. Cam așa suntem și noi în fața lui Dumnezeu. Ne-a dat dreptul să fim copii ai Lui. Dar ca și cei mici și noi intindem coarda la maxim iar Dumnezeu are răbdare, nu ne pedepsește dintr-o dată.

    Împărăția cerurilor este a celor care o primesc ca niște copii. Copiii sunt cei mai curați, niște minuni umblătoare! Așa ne vede Dumnezeu pe noi, răscumpărații Lui. Când mai suntem puși în situația de a păcătui, să ne amintim că suntem copiii Lui, iertați de Isus și responsabili.

    A fi copil e grozav, ești fără griji, fără stres, ierți imediat, uiți repede ce e rău. Suntem și noi tot așa? Suntem maeștrii să ne scuzăm. Dar, cu toate că facem prostii multe, Tatăl se îndură de noi. Un creștin adevărat este copil în iertare, în iubire și se încrede în Dumnezeu. El nu așteaptă niciodată reciprocitate ci acționează din iubire curată.

    Rugați-vă pentru copii… Rostiți o binecuvântare pentru ei… Și, fiți copii în cele sfinte…

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Ce alegi de data asta!

    De când a fost creat omul a vrut să cunoască. Știința caracterizează ființa omenească. Dumnezeu l-a lăsat liber pe om în grădina Edenului, doar o singură interdicție i-a pus, să nu mănânce din pomul cunoștinței bineului și răului.

    Omul n-a rezistat ispitei de a știi. A luat și a aflat cum e să fie și bine și rău. De-a lungul istoriei, omul a făcut mai mult rău decât bine. A distrus, a luptat, a creat dependențe, a consumat, a păcătuit, le-a făcut pe toate. Știința l-a dus pe culmi și știința l-a înfundat.

    Astăzi știința omului a ajuns la un nivel incredibil. Ceea ce acum cincizeci de ani păreau utopii, acum sunt lucruri pe care le utilizăm zilnic. Mulți se întreabă unde va ajunge știința omului. Totuși, în ciuda la toate, omul are limite pe care degeaba încearcă să le depășească.

    În iubirea Lui pentru om, Dumnezeu S-a întrupat într-un Om, cu scopul să-l scoată din moarte. Cu toată știința de azi, omul are nevoie de salvare și nu se poate salva singur. Dumnezeu a pus la cale un plan măreț, încă de la primul păcat, El știa ce avea de făcut.

    Acum treaba noastră ca oameni este să acceptăm planul lui Dumnezeu. El vrea să ne smulgă din lumea aceasta așa cum un magnet ridică pilitura de fier din nisip. Dar Dumnezeu nu obligă pe nimeni. Aici este problema multor oameni. Ei sunt în fața unei alegeri la fel ca atunci în grădina raiului.

    Aleg ei mai bine de data asta?

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Cate ceva de bine!

    Iarna n-a mai fost ce era. Nici prețurile la utilități, nici oamenii, nici vremea. Timpul le consumă pe toate, încet și sigur. Cu ziua de ieri nu te mai întâlnești iar cu ziua de mâine nu se știe. Dumnezeu ne îndeamnă să ne prețuim bine zilele…
    Orice zi ce o avem este un dar de la El. Ce facem cu el, cu darul? Îl iubim sau ne batem joc? Sau nicuna, îl ignorăm și nu ne pasă. Cam așa se traduce celebrul moto “trăiește-ți clipa”. Nu ții cont de ce e bine, faci ce vrei.
    Zilele pe care ni le-a dat Dumnezeu anul acesta sunt de mare preț. Poți alege să faci bine, să iubești, să fii bun, să dăruiești și să Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru posibilitatea de a face ceva…
    Sunt oameni care ar da orice ca să poată merge pe picioarele lor, ale tale unde te poartă? Unii ar dori să lucreze ceva, dar n-au posibilitatea, tu poți merge la birou sau la locul de muncă ceea ce este un dar chiar dacă nu îți place uneori…
    Ai ochi să vezi lumea colorat, să ai din când în când ochi și pentru cei care suferă și sunt singuri. Fiecare bine este socotit de Împărat. Cu mâinile putem șterge lacrimi sau ajuta, să mulțumim lui Hristos pentru ele. Pe-ale Lui le-a pironit.
    Ar fi frumos să nu treacă nicio zi fără să spunem un cuvânt bun cuiva, cuvintele nefolositoare să ne iasă din vocabular ca să nu fim judecați pentru ele. Să ne facem timp și pentru câte o vizită din când în când. Noi ne vedem pe noi, dar pentru alții o vizită aduce fericire și lumină.
    Fă-ți timp zece minute pe zi, să privești în zarea cea mare. Cerul este destinația următoare, o privire aruncată acolo ne ajută să nu uităm unde trebuie să ajungem…
    În rest, de bine în Hristos…

                                Alexandru_Fintoiu
  • Smerenia incepe cu paiele!

    Creștinismul este despre smerenie. Isus Hristos a venit în lumea noastră renunțând la slava ce I se cuvenea. Dacă pe Moise, Dumnezeu l-a proiectat direct în frunte la Faraon, pe Isus L-a trimis într-o iesle, iar niște simplii păzitori de animale au vestit despre El. Ne-a iubit așa mult încât a vrut să fie ca noi. A simțit durerea, bucuria și zbaterea ființei umane.
    Venind la noi, a renunțat la nemurire pentru o clipă de 33 de ani. A știut ce înseamnă să fii copil, ce înseamnă să fii tânăr și adult. Viața Lui a fost o dedicare continuuă, o odă la adresa Tatălui. Nu Și-a asumat merite deși putea să o facă. S-a smerit și prin viața Lui nu doar prin venirea Lui.
    Se apropie Crăciunul și acesta nu înseamnă nimic fără El. El l-a inventat, nașterea Lui înseamnă posibila noastră renaștere, venirea Lui înseamnă o nouă speranța pentru rai.
    Ieri s-au cântat colinde la biserică. Vreo șapte sau opt. Nu m-am săturat de ele. Și ceilalți erau încântați. Vestea bună poate schimba starea unei națiuni sau a unei congregații, dar mai ales starea unui om.
    Lăudați-L. Cântați-I, Vestiți-L. Să nu fim legaliști cântând colinde o zi sau două. Rupeți barierele obișnuinței, topiți ura cu iubire, aprindeți lumina cu Lumina lumii. Fiți lanterne pentru orbi și transferați ieslea umilă în inimi smerite.
    Crăciunul este despre El nu despre noi. Noi mici și El, chiar dacă mic, dar mare…

                                        Alexandru_Fintoiu
  • Sa ne inoim pasiunea pentru cer!

    Zilele acestea, toți oamenii așteaptă câte ceva. Cei singuri, așteaptă să le deschidă cineva ușa. Alții, așteaptă să primească în dar cadouri. Unii așteaptă pensia, alții vești mai bune. Copiii așteaptă zăpada, poate și o parte din cei mai mari…

    Erau unii care, pe vremea Domnului Isus, așteptau mișcarea apei. Pe vremea apostolilor, erau oameni în aeropagul din Atena care vânau vești și lucruri noi și tot așteptau și ei. Un olog care stătea la poarta templului aștepta să primească milă iar când Petru și Ioan au trecut pe acolo, a primit mai mult, vindecare…

    Toți avem așteptări, mari sau mici, e imposibil ca în ziua de azi să nu aștepți ceva. Cei mai binecuvântați sunt cei care Îl așteaptă pe Hristos să vină. Ei vor avea credința în candele și nu-i va surprinde momentul.

    Citeam că argentinienii stau la cozi ca să își facă credite să meargă în Qatar să-și susțină naționala de fotbal. Pasiunea pentru echipa lor depășește pasiunea noastră pentru Dumnezeu. Poate, dintre toate pasiunile pe care le au oamenii, creștinii de azi sunt cei mai puțin pasionați de Dumnezeul lor.

    Dacă ne uităm cu atenție, vom vedea că lumea din jur cu tehnologia ei, caută să ne fure dorința după Hristos și ne canalizează pasiunile spre alte lucruri. Apoi, așteptările noastre ce țin de spiritual, devin laice.

    Este timpul să ne înnoim dragostea față de cer, să ne bucurăm de colindele care vestesc evenimentul grozav al istoriei, venirea lui Isus.

    Hai să nu pierdem din vedere esența, dincolo de tot ce ne înconjoară, suntem încă încercuiți de har. Venirea Lui în lumea noastră înseamnă revenirea noastră în lumea Lui. Doar pentru cel ce crede…

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Tu poti renunta la ceva!

    Tot ce este în jur depinde de curent. De la telefoane mobile și până la mașini de spălat și chiar unele autoturisme, se conectează la o priză la un moment dat. Suntem dependenți de energia electrică în viața de zi cu zi. Așa cum utilizăm rețeaua electrică, așa ar trebui să utilizăm și rețeaua de conectare la cer, rugăciunea.

    Doar că, atunci când vine vorba de rugăciune, putem să trăim și fără. Cel puțin așa zicem noi. Fără curent nu se poate, dar, fără Dumnezeu da. O anomalie ca aceasta denotă decădere. Omul a fost creat să depindă de Dumnezeu.

    Astăzi e o luptă continuuă a omului să se dezică de Dumnezeu, să devină singurul stăpân al lui însuși. Să nu depindă de nimeni și să fie propriul dumnezeu. Rezultatele acestei politici de renunțare la ceea ce e drept și sfânt se observă în jur, în fiecare zi, prin crize economice și spirituale.

    Mai avem câteva săptămâni din anul 2022 și e momentul să ne analizăm starea. E momentul să ne luptăm să nu ne lăsăm adormiți de noutăți, de tehnologie și știri. E momentul să apelăm cu cereri și rugăciuni la Cel Care poate răspunde.

    Trebuie să renunțăm la mândria de a fi om pentru bucuria de a fi mântuit. Smerenia se învață pe genunchi, nu la amvoanele bisericilor. E mai important să te înalțe Dumnezeu.

    Orice om care renunță la el însuși pentru altul este înalt în ochii lui Dumnezeu. Hristos a lăsat bogăția cerească pentru iesle.

    Tu ai putea renunța la ceva?

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • La multi ani in bucurie!

    Se apropie ziua țării noastre. Nimeni nu o așteaptă cu tort. Dar așa cum e, bună rea, e a noastră. Istoria ne povestește că au murit oameni pentru ca noi să fim azi liberi printre Carpați și până la mare.

    Ca român îmi doresc ca prezența lui Dumnezeu să inunde granițele noastre și să mântuiască câți mai mulți români. N-aș vrea să mai preluăm de la alții păcatele și fărădelegile motivând că asta înseamnă libertate. Ne mințim singuri, preluarea lor înseamnă robie.

    Lumea ne vrea sclavi într-un fel sau altul, Dumnezeu ne vrea liberi. Nu poți fi eliberat de legături decât prin Hristos. Avem nevoie de binecuvântarea Lui și de îndurarea Lui.

    Mi-e drag de români că sunt primitori, dar să fim de oasepți, cum scrie Biblia. Primiți și colindele de luna viitoare dacă puteți. Primiți vestea bună a lui Isus. Eșecuri oricum mai sunt, vești proaste de la alții oricum mai vin și ele.

    Să trăim în teama cerului și în bucuria mântuirii. Suntem valoroși pentru că suntem iubiți de Dumnezeu. Dacă am trăi cu gândul acesta am fi mai fericiți. Să ne smerim când vine vremea și să facem bine. Nu e lege împotriva binelui dar puțini oameni se îngrămădesc la asta.

    Am primit de la țară ce-a putut să ne dea. Noi ar trebui să-i dăm ei respect și să fim blânzi cu natura. Avem aer curat, clima este bună și variată ca să nu ne plictisim. Să prețuim ce avem și să iubim pacea.

    Să ne respectăm unii pe alții și să căutăm să spunem adevărul indiferent de consecințe. Dumnezeu vede și va avea ceva de spus la credincioșia noastră. Să fim buni între noi chiar dacă bun este Unul Singur, Dumnezeu. Luăm exemplul Lui.

    Să fim mulțumitori, e atitudinea cea mai plăcută a omului. Nemulțumirea duce numai la rău. Iubiți pe Dumnezeu, El este singura și unica noastră șansă.

    În rest, la mulți ani românilor!

                                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Curaj in bucurie!

    Nu știu alții cum sunt, vorba lui Ion Creangă, dar eu când mă gândesc în mod profund la lucrurile grozave pe care Dumnezeu Le-a făcut pentru noi rămân fără cuvinte. În Psalmul 103 ni se sugerează să nu uităm binefacerile Domnului.

    Nu trece zi fără să ne facă un bine. Dacă ne deschidem ochii să vedem vom avea suficiente motive de mulțumire ca să nu mai comentăm. Important este ca fiecare om să se vadă așa cum este. Când cei zece leproși au fost vindecați, unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors la Isus.

    E important să vezi de unde ai fost scos, câte ți-au fost iertate, câtă bunătate ți-a arătat Dumnezeu. Când realizezi datoria pe care o aveai și care a dispărut în minunea de la cruce, abia atunci te vezi așa cum ești. Orice om care se vede cu adevărat așa cum este se întoarce la Hristos.

    E timpul să fim mulțumitori, să ne bucurăm, să fim plini de nădejde. Chiar dacă lumina din jur se stinge în curentul umanist, noi să fim lumina vie care nu se stinge niciodată.

    Pentru unii creștini cerul ajunge ca o povară pentru că nu au înțeles că odată ce ai lăsat la cruce bagajul nu trebuie să-l mai recuperezi.

    Hai să ne uităm înainte, să avem credință și să nu ne lăsăm de Dumnezeu. Când va veni pe nori vom străluci…

                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Sa ne gandim ce ne lipseste!

    Dumnezeu ne-a dat șansa să mai fim. Am trecut prin multe. Dar încă respirăm aerul dat tot de El. Avem de toate dar cheltuim mai mult decât avem. De aici și lipsa bucuriei. Nu mă refer la bani ci la suflet…

    E o luptă care se duce pentru bucuria și nădejdea noastră. Ne hrănim cu frimiturile pe care ei te lasă să le crezi. Citești o veste care pare bună și cinci care sunt rele. În aceste condiții, cine consumă știri devine umbră și trăiește ca o umbră.

    Citiți Biblia. Este singura lumină ce mai arde în întuneric. Nu e o carte simplă. Dar e plină de viață. Avem nevoie să ne facem timp pentru Marea Carte. Dacă citim, devenim plini de viață și nu vom mai fi umbrele de altă dată.

    Căutați sfinții. Nu cei de pe pereți. Acelea sunt simple picturi. Căutați oamenii care duc o viață curată cu Isus în inimă. Ei sunt sfinți. Sfințiți de Adevăr. În compania lor te bucuri din inimă și ești ajutat să biruiești mai ușor când vine greul.

    Iubiți binele. Să nu ratăm ocaziile în care putem face ceea ce trebuie. Să nu fim surzi la strigătul cuiva și să întindem mâna să ridicăm căzuții. La timpul potrivit poate chiar tu vei primi ajutor. Uneori un mic gest poate face cât o mie de cuvinte.

    Bucurați-vă. Pare greu. Dacă fericirea este în raport cu lucrurile, este imposibil. Dacă este în raport cu veșnicia, este de atins. Avem numele scrise în ceruri. Suntem ai Lui. Suntem mântuiți, așteptăm să apară pe nori. Nădejdea este vie.

    Uneori te întrebi ce îți lipsește de îți lipsește. Unii și-a dori puțină mămăligă în plus. Instinctele primare nu te ajută pe termen lung. Ce ne lipsește atunci? Poate puțină dragoste? Un pic de atenție față de cei cu care suntem obișnuiți? Să fii om când n-ai motive? Să întorci obrazul fără să te murdărești lovind și tu?

    Fiecare din noi își poate completa trăirea cu ce ne lipsește, dar să nu ajungem să completeze Dumnezeu că va durea.

                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Provocarea de a fi multumit!

    Să fii mulțumit, e o mare calitate. Să știi să spui mulțumesc ține de educație. Un creștin nemulțumitor este un creator de tulburări. Ar trebui să învățăm să ne mulțumim cu ceea ce avem. Lumea, astăzi, îți cultivă dorința de a avea altceva, iar oamenii sfârșesc prin a cheltui și așa puținii bani pe care îi au.

    Se apropie ziua reducerilor din magazine și mulți cumpără doar că e prețul mic, fără să se gândească dacă trebuie neapărat lucrul respectiv. Toate pleacă din golul din inimă care nu poate fi umplut decât cu Dumnezeu.

    Din grupul de zece oameni bolnavi și leproși, doar unul s-a vindecat pe deplin. Cel care a știut de unde a plecat, cel care și-a văzut starea. Stă în firea omului să analizeze pe cei din jur. Cel mai important lucru este să îți analizezi situația ta, nu pe alți oameni. Abia atunci realizezi cu adevărat cine ești și de unde ai fost scos.

    Cel vindecat pe deplin a știut să spună mulțumesc. Nu a spus-o mecanic ci cu toată ființa. Recunoștința i-a adus mai mult decât spera. Șansa vieții veșnice. Credința nu era totală decât asociată cu starea de mulțumire la adresa lui Dumnezeu.

    Un creștin mulțumitor este un creștin credincios lui Dumnezeu. Starea lui e una bună totdeauna. Ar trebui să învățăm de la omul care a fost un nimeni în societate dar care a ajuns pe paginile Sfintei Scripturi pentru că a știut cine a fost, unde s-a dus și ce a devenit.

    Tu ce faci cu ce îți dă Dumnezeu? Știi să Îi mulțumești?

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu